Legendă:  (~ linkurile către articolele menționate se găsesc la finalul acestui mail)

Dragă consătean,

 

Pe cât e netul plin de rahaturi, pe atât e plin de comori, numai că cele din urmă par a fi mai greu de găsit prin tot fluxul de știri zguduitoare, informații false și content alienant. Așa că mi-am propus, după cum bine știți, ca aceste mailuri să fie mai mult încântare, umor, inspirație și util, dar și mici teme de gândire, că trăim vremuri solicitante. 

 

Februarie e o lună dată naibii de urâcioasă. Ca să parafrazez un nene jurnalist britanic, e singura lună care arată așa cum e lumea cu adevărat când dă masca jos: posacă, zgârcită cu căldura și capricioasă. 

Dar însăși onestitatea ei o face o lună bună pentru o analiză mai la rece a sinelui și a lumii. Ba acu, dacă tot a venit zăpada (în caz că nu ești pe alte meleaguri cu alte clime), e și mai potrivit să ne cuibărim cu o lectură faină în brațe. Să vă fie de folos!

/ FILM

> Shogun
Contactul meu cu celebrul roman al lui James Clavell a fost întrerupt brusc în al doilea an de liceu, când proful de română (un personaj celebru în sine în lumea noastră de la Colegiul Național Petru Rareș), auzind că citesc Shogun, s-a ridicat furtunos de la catedră și a scris cu majusucle pe întreaga tablă “JAMES CLAVELL”. Apoi a luat buretele și a șters numele exclamând cu spume la guriță “GUNOI PENAL!!! L-am scris doar ca să-l pot șterge.” M-am fâstâcit rușinată că pot citi cartea unui gunoi. Căci vedeți voi, orice zicea proful nostru de ro era sfânt. Mai ales pentru partea de adolescente ușor impresionabile din clasă.

 

Deși romanele erau în biblioteca de acasă și ambii mei părinți erau fani, eu nu m-am mai atins de ele. Am purtat cu mine acest păcat de a le fi răsfoit până a scos Disney ecranizarea într-o mini serie. Eram convinsă că e o hollywoodizare a unui roman deja idiot și singurul motiv pentru care i-am dat play e fiindcă Mihai a zis că-i promițător. Dacă pretinul cinefil zice că merită, fie, să-i dăm play. Și ce bine am făcut!

 

 

Este scriitură de top combinată cu o experiență cinematică desăvârșită. Fiecare cadru e o adevărată stampă japoneză. Au folosit niște lentile de parcă ești într-un vis. Și dacă sunteți curioși să vedeți la ce mă refer vă invit să scrollați prin acest eseu (link la nr ~1, vezi la capătul acestui mail) unde am scris despre Shogun mai pe larg, cu multe imagini la pachet.

 

Bonus! Fiindcă satul nostru e iubitor de design interior și arhitectură, am strâns un calup de imagini specifice din Shogun doar cu asta, care să inspire pe cei ce sunt atrași de filozofia japoneză de locuire. Enjoy it here!(~2)

 

Pont! Episodul 8, min 22:29, ne arată în 3 minute cum se face un matcha perfect.

Dacă nu te-am convins eu, poate te va convinge muzica (~3). Printre cele mai fantastice coloane sonore pe care le-am auzit în ultimii ani. Un fusion de war epic cu sunet experimental electronic. Absolut fenomenal. Dacă sunteți familiarizați cu muzica lui Atticus Ross, o să-i recunoașteți amprenta.

 

Shogun poate fi vizionat pe Disney +.

 

Mențiuni speciale:

> Eartquake Bird (Netflix, lungmetraj)
Rămânem în Japonia, dar în anii ‘80, unde Alicia Vikander joacă rolul unei persoane retrase în Tokyo. Un personaj onest cu sine, introvertit, aproape timid, vulnerabil, dar foarte ferm, vertical și aparent intangibil. În simțirile ei romantice unii se vor identifica. I know I did. Dacă-ți place mistery drama ce curge mai lent, bagă o vizionare.

Bonus! Continuând firul indexării imaginilor cu modul de locuire în Japonia din Shogun, am făcut o indexare a interioarelor și exterioarelor din filmul ăsta, care se petrece 500 de ani mai târziu. E uimitor câte din conceptele de viețuire s-au păstrat. Găsiți materialul pe site(~4).

 

> 30 Monedas (HBO Max, doar primul sezon)
O prăjeală DaVinci style, cu accente horror, care, deși se răsuflă pe final, începe în forță și ne merită timpul.
 

> Bastarden (lungmetraj)
Momentan nu e pe streaming și nu mai e nici la cinema, dar bănuiesc că dacă vrei să-l vezi găsești o cale. Eu l-am văzut la Festivalul de Film și Istorii Râșnov și a lăsat un impact puternic. Este despre nedreptatea dintr-o ordine socială menită să-i slăvească pe unii strivindu-i pe ceilalți.

Deși acțiunea se petrece în Danemarca de sec XVIII, actualitatea temei l-a făcut o vizionare tulburătoare. Ridică următoarea dilemă: dacă în lupta pentru dreptate pierzi oamenii pe care-i iubești și chiar pe tine însuți, există o limită până unde merită să te lupți cu un sistem gândit să te exploateze? Mads Mikkelsen ne dă niște răspunsuri. 

Bonus! Atinge și un punct nevralgic local: comunitatea romă.

 

 

 

 

/ MÂNCARE 

În centrul preocupărilor mele rămâne constant mâncarea, dar nu doar ca gust, ci ca activitate cu urme antropologice, ca indicator a altor aspecte ale lumii ce nu țin neapărat de burdihăneală. 
 

> Bucătăria istoricului de mâncare Ivan Day (~7). O lectură pe cât de savuroasă pe atât de fermecătoare vizual. Visez la un univers paralel în care norma la bucătării e asta.

 

> The Bear  (Disney +, 3 sezoane)

Temă pentru acasă. Îl luăm la puricat data viitoare, deci până atunci aveți timp să intrați în universul unui bucătar de fine dining, care navighează traumele procesului care l-au adus la cel mai înalt nivel în industrie, alături de o echipă de oameni muncitori și dependenți de stres dintr-o bodegă de cartier cu sendvișuri divine. Are și câteva episoade care sunt perfecte, adică cinema pur. Dar despre asta, mai multe data viitoare. 

 

Am simțit că m-am uitat cu gura în aceeași măsură în care m-am uitat cu ochii la filmul ăsta. Începe cu o secvență uimitoare, în care camera urmărește fără montaj coregrafia armoniei perfecte din bucătăria unui bucătar de calibru fine gourmet din Franța anilor 1880. Minute bune nu s-a scos un cuvânt pe ecran, iar eu m-am uitat hipnotizată. Apoi am sorbit din ochi ustensilele din bucătărie, frumusețea lipsei plasticului, precizia mâinilor, talentul de a recunoaște gustul desăvârșit al unor mâncăruri ce-au intrat în istorie. Desigur, am putea interpreta filmul ăsta și-n cheia unei povești de dragoste cu final neașteptat, dar asta pică oarecum în bakground, chiar dacă profilul psihologic al lui Dodin ar fi bun de studiat la școală. Despre acest omagiu adus gastronomiei franțuzești au scris frumos cei de la Eater (~8).

 

> 🖼️ Muzeul Ligia și Pompiliu Macovei 

E friguț afară, deci e un moment oportun de plimbat prin case memoriale și muzee. Acesta e favoritul meu din București. Fiecare obiect, tablou și detaliu arhitectural merită atenția noastră.

>🍴 Drip 

Dacă ajungi la muzeu traversează și ia o cafea de la Drip și-un chec vegan cu unt de arahide (chiar dacă nu ești vegan, e ceva bun rău). Așează-te la geam cu fața la muzeu și la oamenii care trec pe strada 11 Iunie, una dintre străzile mele preferate, de altfel, din București.

 

> 🍴 Ora de masă 

Dacă ți se face foame, un pic mai încolo, pe stânga, pe aceeași stradă, cum mergi spre Parcul Carol, ai această mâncătorie de cantină cu două mese unde doamne 50+ fac borșul cum trebuie, iar vizavi este o gheretă la gemuleț a unor oameni în etate, de unde poți lua un sandviș din ăla cinstit cu șnițel, care-o să-ți aducă aminte de școală.

 

> 🦆 Avansează spre Parcul Carol și mergi spre lac, să te boldești la rațe. Dacă ține zăpada zilele astea, fă rost de-o sanie, că ai suficiente dâmburi care să-ți ațâțe un pic adrenalina.

 

Traseul ăsta l-am postat și pe insta în imagini și mai în detaliu, ca să-l poți salva ușor. Fiind un conținut diferit de ce fac de obicei în feed, am creat un feed separat. Ca să poți avea un feed separat pe același canal, Instagram obligă la plată cu subscription, dar am pus cea mai mică sumă pe care o permite platforma, motiv pentru care accesul costă 1,99 lei :))). Promit că nu-s postări de 2 lei hue hue. Unii ar zice că nu știu să fac bizness. Pe mine mă interesează ca acest conținut să fie accesibil absolut tuturor, fie că ești student la cămin sau boss în Pipera. Așadar, în acest feed vei găsi exclusiv ponturi și tururi curatoriate de yours truly, deci foarte personale. Genul de conținut pe care un turist care vrea local experience l-ar căuta cu mare interes. Postarea asta în mod specific e la liber, deci o găsiți pe insta (~9).  

 

 

Dacă n-ai GPS ancestral încorporat și umbli cu telefonu-n mână, am făcut și o hartă cu pin-uri în locațiile astea (~10). Cale bătută!

 

Bonus! Un arhitect și un antropolog au bătut la pas orașul și au creat împreună Harta Bibliotecilor de Cartier din București (~11).

 

> Teatru de Autenticitate 

Un proiect fotografic de Natacha de Mahieu (~12) despre turismul de masă, ce pare a fi mai degrabă un experiment la care oamenii sunt supuși pentru a le fi observat comportamentul colectiv. E ușor hilar, ușor trist.

 

Cool dude amenajează 42 mp. Episodul ăsta (~13)  din NTS e ușor diferit, întrucât vorbește proprietarul nu designerul și o face mai relaxat, nu scriptat, cum ne-am obișnuit. DIY e ceva ce eu asociez cu gospodine plictisite care strică mobilă ca să scrie pe ea Live-Love-Laugh, dar aici vedem un exemplu de bune practici, cu un combo între ajutor specializat și ajutor de la prieteni. Mi-a plăcut că omul lucrează pe clădiri sustenabile la primărie. Dream job, dacă chiar ești pasionat și lăsat să îți faci treaba. 

 

Pagina asta de insta (~15) mapează locurile în care apa potabilă se dă gratis, așa cum prevede legea.

 

 

/ RECENSĂMÂNT

Ce-a făcut satul Zavatos în 2024?
A trecut aproape un an de când v-am trimis ultimul mail și-mi cer scuze pentru asta. De atunci, deși în zarzavat a bătut vântul, în satul zavatos s-au întâmplat lucruri și pe toate le-am băgat într-un mic raport de activitate în postarea asta de pe insta (~20).

 

Anul trecut 123 de bilete gratuite la concerte, spectacole, filme, muzee și multe altele au ajuns de la consăteni la alți consăteni. E printre cele mai frumoase lucruri care se petrec pe Stories la subsemnata sfeclă. Mulțumesc tuturor celor care au fost darnici și care au primit cu recunoștință darul. Avizierul Satului e un 24h public service :)), deci nu uitați, dacă aveți bilete moca la ceva, cioc cioc în DM. De preferat din timp, ca să avem vreme să-i găsim norocos.

 

0,64% dintre toți urmăritorii pe de pe Ig și 3,09% dintre abonații la prezentul zarzavat acoperă costurile platformei de mail și de hosting. Mai e mult până voi putea zice că activitatea asta se autosusține. Dacă simți că vrei să mă apropii de acest ideal, poți sprijini universul stufos zavatos cu un abonament lunar sau o donație unică pe Buy me a Coffee.

 

 

Anul trecut am avut ocazia să vizitez ceva ce până de curând era o ruină. Acum e o minunăție în care au loc concerte și expoziții de artă, într-un sat superb ce pare a fi la capătul lumii. Restaurarea coordonată de Fundația Mihai Eminescu a câștigat atât Marele Premiu pentru Conservare și Reutilizare Adaptivă, cât și Premiul Publicului în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu, cea mai înaltă distincție acordată patrimoniului în Europa (~15). Mă bucur să pot afirma că a pus și satul nostru umărul la Premiul Publicului prin voturile pe care le-ați oferit când v-am zis de treaba asta pe stories.

photo by @almacalma.ro

Asociația Iele Sânziene a scos acest ghid. E foarte mijto făcut și inclusiv eu, fată matură, am aflat informații relevante pentru mine. Ghidul poate fi descărcat de pe platforma absorbantegratuite.ro și e un pas înainte pentru a convinge politicul să facă ceea ce e corect într-o țară civilizată. Fiindcă dacă citiți comentariile la postarea asta (~16), o să vă reconfirmați că mai e mult până departe. 

În colțul Polona90 părăginirea s-a transformat în ceva frumos. Un bloc Art Deco din anii '30 avea baza vandalizată de mai bine de 10 ani. Acum e o cafenea care a devenit un reper al cartierului, grație Dabija Arhitecți Asociați.  

Siphon a avut norocul să pice în mâinile mele și ale Dariei sub umbrela The Drunk Wolves dpdv branding. Vezi în linkul (~17) de la finalul acestui mail ce a ieșit.

 

O inițiativă cetățenească europeană de mare anvergură vrea să pună pe masa discuțiilor politice renovarea Europei, adică un cadru legislativ care să stopeze demolările și să prioritizeze reabilitările și reintroducerea clădirilor vechi în circuitul vieții actuale. 

 

De la importanță istorică la cea comunitară, salvarea patrimoniului e mai mult decât salvarea arhitecturii. Salvăm case, meserii, energie și amintiri. Diminuăm gentrificarea ce împinge locuitorii orașelor la margine, în favoarea speculanților din imobiliare. O să trâmbițez tot anul despre asta fiindcă e nevoie de 1 milion de semnături din toată Europa. 

 

Votează aici (sau mergi la capătul acestui mail la nr ~18 și vino înapoi că n-am terminat) ca să îndreptăm atenția politicienilor în direcția asta. Reprezentantul României în această inițiativă este @oana__iacob și-i puteți scrie oricând pe Instagram pt lămuriri. 

 

 

Pe zavatos.ro s-a făcut curățenie (~19). De la locații second hand la doctori de familie, găsești o diversitate de recomandări, specifice unui sat divers și gospodar, care are preocupări specifice. Aceste liste sunt realizate cu ajutorul vostru. Eu le-am centralizat, verificat și le-am pus conținutul în ordine alfabetică, pe categorii de orașe șamd. Dacă observați nume problematice nu ezitați să-mi dați de știre aici, pe mail, sau într-un mesaj pe Insta. 

> Prăvălia cu Printuri

Am deschis-o de Crăciun, prin efortul susținut a trei persoane și-i mulțumesc pe calea asta Mădălinei Andronic, ce mi-a pus la dispoziție infrastructura ei. Sunt printuri de artă, pe hârtie muzeală în dimensiuni mari, de la A3 încolo + format pătrat (de care eu sunt îndrăgostită). 

 

❗Mai sunt 5 zile și printurile de iarnă vor dispărea și odată cu ele și reducerile. Acum este ultima strigare cu 20% reducere la orice lucrare. La anul selecția de imagini nu va fi la fel, deci o parte dintre aceste imagini nu vor mai fi la vânzare. Prin urmare, dacă vreți să vă faceți o bucurie vouă sau altora pentru iarna următoare la un preț redus, vă invit să aruncați un ochi. 

 

Bonus! Știu că pare că ne fuge pământul de sub picioare în actualul climat politic, ce a depășit demult granițele dezbaterilor la o bere și ne-a intrat în frici, în vise, în gândurile din tramvai. Însă las aici cuvintele Mayei Angelou, pe care le-am tot repetat în diverse contexte și par un mod potrivit de a încheia această scrisoare către voi: 

“Bitterness is like cancer. It eats upon the host. It does nothing to the object of its displeasure.“ 

Ca s-o parafrazez, dacă nu ești furios ești fie o piatră, fie prea bolnav să fii furios. Furia o mărșăluiești, o cânți, o scrii, O VOTEZI, dar nu cu amărăciune, că te mănâncă pe dinăuntru. Interviul de unde am cules acest îndemn la curaj e absolut fabulos și-l găsiți mai jos la nr  (~21)

 

 

Acesta se vrea a fi un mail lunar cu recomandări tzutz pentru artificii neuronale. Dacă v-a plăcut și considerați că vă face viața mai faină nu ezitați să-mi scrieți pe Instagramul cel de toate zilele sau să dați un forward la prieteni în nevoie. Pentru abonații mai fresh, toate mailurile de până acum le puteți găsi aici. 

Ne vedem pe @zavatos. Ceau!
 

Imaginea cu oile de la început este parte din colecția “România de Cristal” și poate fi achiziționată ca print de artă aici. 
 

1 > Eseu Shogun

2 > Interioare și Exterioare japoneze din Shogun

3 > Shogun Soundtrack

4 > Interioare și Exterioare japoneze din anii '80

5 > Films in Frame Mag

6 > Cât de depășit este, de fapt, vechiul Noul Cinema Românesc?

7 > Bucătăria istoricului de mâncare Ivan Day

8 > The taste of things, articol Eater

9 > București Str. 11 Iunie

10 > Hartă Str. 11 Iunie

11 > Harta Bibliotecilor de Cartier din București

12 > Proiect foto Teatru de Autenticitate

13 > Never too small - cool dude amenajează 42 mp

14 > @delarobinet - maparea localurilor cu apă potabilă gratis

15 > Restaurarea Bisericii Fortificate Alma Vii premiant în Europa

16 > Absorbante în școli și comentarii frapante 

17 > Branding Siphon Coffeeshop

18 > Semnează pentru stoparea demolărilor!

19 > Lista de Utile

20 > Raport de activitate Zavatos

21 > Maya Angelou interview