(~ linkurile către articolele menționate se găsesc la finalul acestui mail)

Dragă consătean/că,

 

Să zic sincer, nu prea mă gâdilă ideea că avem nevoie de zile speciale pentru femei. Pentru mine existența lui 8 Martie în forma lui de azi e un indice că încă trăim într-o societate în care avem nevoie de o zi anume în care să ne amintim că și femeile îs oameni care merită respect și atenție.

 

Dacă era o sărbătoare de comemorare a unor evenimente politice majore, ce au dus la emanciparea noastră, aveam altă abordare. Dar ideea inițială s-a diluat și mulți au transformat această zi din luptă feministă în gesturi de îmblânzire. Cum adică feministă? De ce vrei Zavate să poluezi până și sărbătoarea asta drăguță cu politică? 8 martie e despre mame și flori, nu despre agendele tale progresiste fătuco. Dar oh vai, oups, oare cum a apărut 8 martie?

 (imagini din arhivele cu manifestațiile sufragetelor de după 1900)

Ete ce să vezi, înainte să inventăm noi termeni buni de aruncat în lupte pe feisbuc, în 1857, femeile au ieșit să protesteze în New York împotriva condiţiilor inumane de muncă şi a salariilor foarte mici. La acel 8 martie bărbații nu le-au întâmpinat cu flori, ci cu uniforme de poliție. No role play that day. Doar violență. 

 

Oleacă mai încolo, la 1908, 15.000 de femei au ieșit în stradă tot în New York cerând să “le fie micşorată ziua de muncă, salarii mai bune, dreptul la vot şi încetarea exploatării copiilor pentru muncă. Sloganul lor era: “Pâine şi Trandafiri”, pâinea simbolizând securitatea economică iar trandafirii, o îmbunătăţire a calităţii vieţii lor.” În sfârșit, puteți citi în articolul de la capătul acetsui mail (vezi link ~1) despre acest timeline de evenimente istorice ce stau la baza zilei de 8 martie .

 

În altă ordine mi se pare ironic că celebrăm în martie ziua asta, în timp ce proverbial românul spune “Cu o floare nu se face primăvară”. Desigur, din alt unghi, care n-are legătură cu politica și cultura locală, o zi în care toate femeile umblă cu flori în brațe e o zi veselă. Profesoarele și educatoarele arată ca niște flori între flori, mamele și bunicile se simt apreciate de odraslele care-s de regulă nerecunoscătoare sau uită să dea măcar un telefon. Adevărul e că noi, copiii, suntem niște mucoși răsfățați în marea noastră majoritate. Pentru noi și agendele noastre de mare importanță o zi în care să ni se amintească că cineva ne-a șters popoul, ne-a dat de mâncare și ne-a trimis la școală cu pachețel fmm (jur că această capacitate de planificare a meselor e ceva SF pentru mine), e un lucru bun. 

 

Și apoi eu, una, iubesc florile. Când se întâmplă să nu mi le aducă domnu M. ca parte dintr-o datină drăguță de cuplu, mi le cumpăr eu ca pas final la curățenia din casă. Florile și femeile par a fi o potriveală din aia decisă în Olimp.

 

De aceea, deși ușor iritată de ideea unei zile a femeilor, cred că e un prilej bun să îmi aplec atenția mai abitir către femei care-s un model pentru mine. Și poate devin și pentru voi. Iar pentru băieții din sat, poate devin niște repere. 

 

/ MAMA

Înainte de a sări gardul în alte curți, două vorbe despre modelul meu nr 1 în viață. De la mama am învățat reziliență, generozitate și a-ți susține cauza când ți se întâmplă o nedreptate.

 

Îmi amintesc când a intrat un domn cu mașina în noi într-o parcare. Ne-am dus cu mașina bușită la Asigurare. Mama era îmbrăcată într-un costum bleumarin cu fustă deasupra genunchiului și niște botine din piele crem, cercei în ureche. Mică de statură, elegantă și calmă. Ăia de la Asigurare, înalți și impunători, au scanat-o și au început cu îmbrobodeala. Încercau s-o convingă că mașina noastră a fost lovită altă dată și ne folosim de actualul accident ca să reparăm o boacănă din trecut 🤦‍♀️. Pe scurt, încercau ceea ce noi, floricele treze cu glosar îmbogățit de etichete, numim azi gaslighting. Atâta le-a trebuit :). Au plecat cu coada între picioare și cu misiunea de deturnare a adevărului eșuată.

 

Tendința mea e să caut argumente atunci când sunt atacată și să răspund la acuzații nefondate cu justificări. Încerc să conving că nu-s vinovată, ignorând că cel din fața mea e rău intenționat din start și că nu poate fi convins, fiindcă el știe deja că eu nu-s vinovată. Scopul lui e să mă destabilizeze, nu să mă asculte. Mama are altă tehnică. Mama respinge neadevărul fără discuții, ferm și în loc să zică “nu e adevărat, eu n-am făcut asta” ea zice “cum îți permiți să născocești așa acuzații?”. Vina se mută de pe mine pe celălalt, care spune tâmpenii. O mișcare genială, dacă mă întrebați pe mine, de care încerc să-mi aduc aminte de fiecare dată când mă izbesc de acuzații aiurea.

 

Asta e una dintre cele mai importante lecții pe care le-am învățat de la ea. Dacă ai intrat în jocul mincinosului, calea către deturnarea adevărului e scurtă și te roade multă vreme, dacă nu toată viața. Nu câștigi mereu cu fermitatea în fața neadevărului. Dar cu siguranță dormi împăcat cu tine și nu îți zici frustrat, sub duș, replici pe care ai fi putut să le dai, dar n-ai făcut-o fiindcă erai prea ocupat să te aperi de minciuni, în loc să le blochezi ca pe-o minge mai ceva ca racheta lu’ Halep. Mai ceva ca mama la Asigurari.

 

/ VESTITOARELE

Femei sprijină femei.

 

Într-un entuziasm primăveratec am pus de-un duet cu Mădălina Andronic. Un duo care aduce primăvara în casele voastre, care celebrează fetele, femeile, florile și frumusețea.

 

Am creat un combo de două printuri de artă sublim printate pe hârtie de bumbac de calitate muzeală. O ilustrație de-a Mădălinei, care-n-tr-o potriveală fantastică ilustrează o Fată din Neamț (eu fiind din Neamț) + o fotografie realizată de subsemnata celei mai frumoase flori din lume, prin simplitatea ei, preferata mea, laleaua. Această potriveală pare a fi fost scrisă-n stele, așa că ne bucurăm să anunțăm că acest combo va fi în Prăvălia cu printuri toată luna martie. La un preț special desigur, cum se și cade în luna asta de sărbătoare.

 

 

/ CE FEMEI M-AU INSPIRAT ÎN ULTIMUL AN?

La Urban Eye Film Festival (festivalul meu preferat), anul trecut am văzut un documentar fantastic: Rabble Rousers: Frances Goldin și lupta pentru Copper Square (vezi link ~2 ). 

 

Această femeie a fost lidera unei mișcări activiste ieșite din comun din anii ‘50, care a încercat salvarea unui cartier întreg din New York din calea așa zișilor dezvoltatori care ar fi împins mii de familii în sărăcie și marginalizare, inclusiv pe a ei. Au câștigat lupta după 50 de fucken ani. Am fost atât de impresionată de rezistența acestei femei și m-am întrebat ce anume a ținut-o pe baricade atâta timp. A răspuns chiar ea spre finalul documentarului: nu există luptă fără dans. La intervale regulate dădeau petreceri. Ai nevoie de bucuria vieții ca să lupți pentru ea.

Anul trecut, când Biserica Saxonă din Alma Vii a intrat în cursa pentru Marele Premiu la European Heritage Awards (unde a și câștigat), pe lista de votare era și doamna Else. Așa am dat peste o doamnă pe care mi-ar fi plăcut s-o am în viața asta ca mentor. 

 

Timp de 5 decenii femeia asta a salvat ferestrele clădirilor istorice din Norvegia și a contribuit major la modelarea unei legislații care să protejeze ochii caselor cu valoare culturală și estetică. Porecla de Sprossa vine de la cercevelele de pe ferestre, numite și sprose. Vezi link ~3 pentru o scurtă prezentare video a acestei luptătoare pe o nișă care e game changer în ceea ce privește peisajul stradal și percepția pe care o avem despre spațiul înconjurător. Ferestrele sunt ochii caselor.

 

Ca idee, în România există legislație în ceea ce privește tâmplăria, dar n-o respectă nimeni. Vorbim despre asta într-un zarzavat viitor. 

 

Pe Ana Gurduza am descoperit-o anul trecut la recomandarea unei consătence. Puțini artiști îmi creează un entuziasm instant, însă când am intrat în contact cu lucrările ei am fost instant fermecată și-am spamat-o cu inimioare și comentarii. 

 

Bucuria cea mare e că pe 4 martie, de ziua mea, în completă necunoștință de acest lucru, gagiul meu mi-a făcut cadou o lucrare de artă de-a Anei. Să leșin. O frumusețe de înger al păcii, unicat, parte dintr-o mică serie cu îngeri. Mă bucură nespus să adun, în timp, artă care mișcă ceva sincer în mine. 

 

Ana nu face doar tablouri. E o artistă complexă, cu un range de abilității și medii care mereu mă ia prin surprindere. Cum bine spune pe site-ul propriu, Ana este o inventatoare de forme și idei. O puteți descoperi mai jos, în link ~4.

 

Tot anul trecut am avut onoarea să pătrund pe șantierul uneia dintre cele mai implicate social arhitecte din România, membră fondatoare a unei școli de arhitectură pentru copii alături de alte 5 femei (De-a Arhitectura, care btw a dat drumul înscrierilor pe anul școlar 2025-2026, vezi link ~5). 

 

Proiectul meu preferat din portofoliul ei de activistă pe zona de educare arhitecturală este Casa Ienăchiță (vezi link ~6 ), un proiect de restaurare, renovare și consolidare care scoate periodic episoade pe Youtube despre cum trebuie abordată o casă istorică. Frecvent face evenimente de tip uși deschise, în care poți afla direct de pe șantier lucruri. La ultima mea vizită am curățat medalioane de tavan din ipsos, ca parte dintr-o serie de pași ce duc la restaurare.

 

Pe Eliza o poți asculta și-n interviul Arhitectura la feminin, un podcast mijto marca Igloo (~7).

 

Recent am descoperit-o prin minunatul blog de artă WePresent pe această fotografă. Imaginile ei m-au teleportat într-un univers extraterestru, o realitate alternativă în care erosul, fascinația din jurul întrebărilor despre identitate, peisajele nocturne și natura coexistă într-o manieră seducătoare. Vezi toată galeria de imagini în link~8.

 

Un newsletter cu toate femeile care mă inspiră ar însemna o carte întreagă, așa că ne oprim momentan aici, că e 18:00 ceasul și eu nu v-am trimis încă scrisorica asta în inbox.

 

Și apropo de cărți, vă super recomand Madame and Eve. Dacă vă opresc pe stradă să vă întreb 5 nume de artiste în 10 secunde, o puteți face? Eu multă vreme n-am putut. Cartea asta acoperă niște lacune. E o colecție superbă de reprezentări artistice ale femeii făcute de femei de-a lungul istoriei. 

 

În artă suntem obișnuite să ne vedem prin lentila bărbatului, care, deși poate exprima o parte din ceea ce suntem din postura de muză/obiect al dorinței, nu e imaginea completă. De aceea acest album întregește peisajul cu femeia în toată complexitatea ei. Cartea se poate găsi la Cărturești, iar eu am descoperit-o din bunăvoința duamnei @Inoza, care la un moment dat a scos o colecție de lumânări inspirate de femei artiste (vezi link ~9) și mi-a trimis una dintre ele cu această carte la pachet. Mulțumesc!

Dacă ai chef de serate între gagici fii cu ochii pe @seratecutalc organizate de Laura Mușat (editoare șef la Films in Frame Mag) și pe serile de Biblioterapie organizate de @andreeavrabie__ (fosta gazdă a celebrului podcast Pe Bune).

 

/ FILM

 

/ MÂNCARE

 

 

/ PE CINE AJUTĂM LUNA ASTA?

Tematic, orice ONG care se ocupă de drepturile femeilor și fetelor, violența domestică, micșorarea clivajului de oportunități între sexe. Câteva exemple:

 

> Iele-Sânziene - misiunea lor principală este scăderea bullying-ului în școli prin educarea educarea în ceea ce privește menstruația și crearea legislației necesare pentru absorbante gratuite în școli.

> Sexul vs Barza -  despre sănătate reproductivă și cum să recunoști abuzurile sexuale prin punerea la dispoziție a unui curriculum de educație sexuală accesibil profesorilor.

> E-Romnja - drepturile fetelor și femeilor rome în mod specific, ce are un extra layer de rasism local arhi-cunoscut

O listă mare de organizații care suplinesc treaba statului într-o țară cu multe probleme ca a noastră, găsiți pe zavatos.ro ( ~11).

 

Mailul ăsta ajunge la 5225 de subscriberi. În satul nostru, care se transformă acuș în comună, nu se percep taxe, dar încurajăm dărnicia.

 

0,7% dintre toți urmăritorii pe de pe Instagram și 3,2 % dintre abonații la prezentul zarzavat acoperă costurile platformei de mail și de hosting. Mai e mult până voi putea zice că activitatea asta se autosusține. Dacă simți că vrei să mă apropii de acest ideal, poți sprijini universul stufos zavatos cu un abonament lunar sau o donație unică pe Buy me a Coffee.

 

"Lalele lalele

Frumoase ca visele mele

Suntem uniți și fericiți

Lalele lalele înfloriți"

 

Ne vedem pe @zavatos. Ceau!
 

~ linkuri
 

1 > Istoria lui 8 Martie

2 > Documentarul Rabble Rousers: Frances Golden and The Fight for Copper Square

3 > Else Sprossa Rønnevig

4 > Artista Ars Ana

5 > Școala de Arhitectură pentru copii “De-a Arhitectura”

6 > Casa Ienăchiță - Proiect de informare despre ucm intervenim pe case vechi
7 > Arhitectura la Fmeinin podcast

8 > Pia Paulina Guilmoth - Nocturnal dreamscapes

9 > Colecția de lumânări Forgotten Women

10 > Julia Child French Cooking Show

11 > Lista ONG-urilor unde poți dona

Niciun soundtrack nu e mai potrivit pentru ziua de azi decât Sade. Playlistul meu favorit cu ea e ăsta. Dar nu neg că merge să încheiați ziua și cu Frumoasele mele lalele de Luigi Ionescu. Vă pupă sfecla!